De ce tot reproșăm?

Deși Dumnezeu ne-a ajutat de atâtea ori,
Uneori I-am adresat reproșuri:
De ce întârzie să vină în ajutor?
De ce sunt atâția nevinovați ce mor?

De ce nu-Ți mai pasă de noi?
De ce sunt mulți oameni în nevoi?
De ce ne lași singuri în încercare?
De ce la Tine nu mai găsim îndurare?

De ce Isuse nu ne mai iubești?
De ce în necaz ne chinuiești?
De ce nu-ți pasă Doamne că pierim?
De ce nu-ți pasă atunci când suferim?

De ce nu ești sensibil Doamne la rugăciune?
De ce numai la noi nu ne merge bine?
De ce sunt ochii noștri atât de înlăcrimați?
De ce suntem de Tine chiar așa tratați? …

Destul! Să ne oprim! De ce Îi reproșăm?
Cu vorba noastră, noi Îl condamnăm...
Suntem răi, obraznici și needucați.
Ce spune Domnul, astfel Mă tratați?

Când vă merge bine nu Îmi prea mulțumiți,
Când vă merge rău Mă batjocoriți.
Ați uitat cine e Tatăl, cine e Suveran?
Cine va făcut mult bine an de an?

V-am încercat adesea fiindcă vă iubesc
Și-n suferință credeați că prigonesc,
Dar adesea în mila Mea de voi
V-am scăpat cu bine din nevoi.

Am fost lângă cel căzut și L-am ridicat,
Am ajutat pe cel ce era abandonat.
Mulțumiri puține am primit
Și adesea prin trăirea voastră M-ați mâhnit.

Cu ce vă sunt dator? spune Dumnezeu
Nu v-am ajutat când ați fost la greu?
De ce ades Mi-ați reproșat,
De ce cu Mine astfel v-ați purtat?

De ce sunteți atât de încăpățânați
Și de poftele firii ades mânați?
Vreți să vi se facă la timp pe plac,
Voi să-Mi porunciți, ca Eu să fac?

Vreți ca sluga voastră Eu să fiu?
Nu înțelegeți cine e Tată și cine e fiu?
Prin reproșurile voastre M-ați mâniat
Dar în mila Mea mereu v-am iertat.

Am avut milă, în bunătatea Mea
Și-n ajutorul vostru am venit adesea,
Fiindcă îmi pasă de voi, vă iubesc
Și adesea vă compătimesc.

Ați profitat de a Mea bunătate,
Zice Domnul, cu seninătate.
V-ați purtat ca niște fii răzgâiați,
De ce astfel cu Mine vă purtați?

Nu știți că Eu sunt Domnul și de grijă port
Și-n bunătatea Mea încă vă suport?
De ce vă plângeți și Mă tot întrebați,
Până când astfel, voi mă confruntați... ?

Ne recunoaștem și ne e rușine
De reproșurile noastre către Tine.
Iartă-ne vorbirea că n-a fost sărată,
Mai iartă-ne Doamne încă o dată... ,

Că nu din înțelepciune am vorbit,
De ce la asta, atunci nu ne-am gândit?
Doamne, vrem să ne sfințim
Și o viață în curăție să trăim.
Amin